DESPRE
GHERLA

Gherla (în vechi surse: Armenopolis, în maghiară Szamosújvár, în germană Neuschloss, Armenierstadt, Armenerstadt, în armeană Հայաքաղաք - Hayakaghak) este un municipiu din judeţul Cluj, Transilvania, România. Are o populaţie de 20.982 locuitori conform recensământului din 2011.     

     Aflată la îmbinarea Câmpiei Transilvaniei cu Podişul Someşan, Gherla s-a format într-un mediu geografic favorabil existenţei şi dezvoltării unor comunităţi umane. Zona a fost locuită din cele mai vechi timpuri, fără întrerupere, iar dovezile continuităţii sunt incontestabile.

     Cea mai mare parte a oraşului actual se întinde pe a doua terasă a Someşului Mic, până sub Dealul Cărăbăi (7 Cruci), iar spre vest zona locuită coboară pe prima terasă şi chiar spre lunca Someşului Mic. Valea râului, destul de largă în acest loc, este încadrată la est de o prelungire a dealurilor Sicului, iar spre vest de Dealul Zapodie, o ramificaţie a zonei de dealuri clujene. Spre sud şi nord, valea Someşului Mic se deschide larg, uneori în zile senine putându-se vedea, pe linia orizontului de la miazănoapte, culmile Munţilor Ţibleş. 

     Pe teritoriul actualului oraş Gherla, s-au descoperit urme de viaţă umană şi de activităţi economice, în decursul veacurilor pe aceste locuri suprapunându-se diferite civilizaţii, începând cu epoca pietrei, continuând apoi cu epoca metalelor, perioada medievală şi până în zilele noastre. Din epoca metalelor, bunăoară, au fost localizate în aria localităţii Gherla cel puţin două aşezări întinse şi fortificate cu şanţ şi val de apărare. În partea de sud a oraşului, între albia Someşului Mic, Canalul Morii şi latura stângă a şoselei naţionale ce duce spre Cluj-Napoca, s-a aflat un castru roman ce adăpostea unitatea de cavalerie Ala II Pannoniorum. Construită în secolul II d.Hr. fortificaţia făcea parte din sistemul defensiv nordic al Provinciei Dacia, alături de castrele de la Apulum, Potaissa, Căşeiu, Târlişua, Porolissum.
După părăsirea Daciei de către romani, ştirile şi informaţiile referitoare la perioada prefeudală a aşezării de la Gherla devin tot mai puţine.

     Prima atestare a Gherlei datează din anul 1291, când este pomenit satul românesc Gherlahida (ce va avea o existenţă obscură până la construirea „noii cetăţi de pe Someş”), din care apoi s-a cristalizat toponimicul Gherla, păstrat până în zilele noastre. Menţionarea documentară apare într-un act emis de regele Ungariei, Andrei al III-lea, prin care întăreşte lucrătorilor din Ocna Dejului mai multe privilegii. Până în secolul al XVIII-lea, satul s-a numit Gherla. Denumirea de Candia - Kandia este folosită după formarea habitatului urban. În prima jumătate a secolului XVI, a fost construită în partea de nord-vest a aşezării, lângă satul Candia, o cetate regală. Construcţia, începută în timpul lui Ioan Zapolya, a fost continuată de către Gheorghe Martinuzzi, care ulterior va deveni guvernatorul Transilvaniei. Fortificaţia medievală, cunoscută mai ales sub denumirea de „Cetatea Martinutzzi”, a avut iniţial un scop strategic bine determinat. De-a lungul timpului, arhitectura clădirii a suferit unele modificări, în funcţie de noile destinaţii pe care le impun proprietarii ei. În 1785, cetatea a devenit închisoare, statut pe care îl are şi astăzi.

vezi informații utile din vechiul site
vezi un film documentar despre Gherla - producător și realizator Diana Deleanu-TVR2 (cu sprijinul Centrului Național de Informare și Promovare Turistică Gherla)